Voi incepe prin a sublinia ca voi incerca sa mentin limbajul acestui articol cat mai “profan” cu putinta, astfel incat toata lumea sa inteleaga despre ce vorbesc. Si, daca tot m-am apucat de precizari, io-te inca una: nu am fost niciodata DJ de club. Vorbesc, insa, cu experienta de 14 ani de MC. In acesti 14 ani am lucrat cu zeci de DJ si am invatat si furat cat de mult se poate de la ei. In acelasi timp, dupa cum am mai spus-o, MC-ul este mult mai in masura sa vorbeasca despre cat de bine se descurca un DJ la munca, dat fiind faptul ca el nu trebuie sa apese butoane si deci poate sta cu ochii la public mereu.

Disputa veche si aprinsa dintre DJ-ii care inca pun de pe playere si cei care pun muzica de pe consola este una, din punctul meu de vedere, fara solutie. Parerea mea este ca e o cearta de copii mici. Singurul lucru care conteaza este efectul pe care munca unui DJ il are in final. E simplu, fratioare: danseaza lumea si se simte bine? Pe cine intereseaza atunci daca acel DJ pune muzica de pe laptop, playere, telefon, patefon sau mai stiu eu ce alt device mirobolant?! Inainte de orice, un DJ este un entertainer. Am avut ocazia sa cunosc o multime de oameni care aveau o tehnica deosebita, dar erau total lipsiti de orice fel de capacitate de a intrevedea seria de piese care va face lumea sa se ridice la dans. In ochii mei un DJ cu experienta de 10 ani si care mixeaza perfect, dar care nu reuseste sa miste publicul, valoreaza mai putin decat un pusti de 17 ani cu un laptop care are in degetele magia de a-i face pe oameni sa se simta bine inca din primele 30 de minute de program, chiar daca trecerile pustiului nu sunt perfecte.

Nu despre asta vreau, insa, sa va vorbesc. Ci despre cum schimbarea muzicii va subtia la modul serios numarul DJ-ilor bine cotati. Unul din cele mai importante elemente ale mix-ului este bpm-ul. Acesta este un acronim de la Beats Per Minute. Adica tactul fiecarei piese. Muzica house comerciala, cea care a facut legea timp de cativa ani, avea marele avantaj de a fi toata la acelasi bpm: faimosul 128. De ce este bpm-ul atat de important? Raspunsul e simplu. Mergem in club pentru ca ne place cum piesele se mixeaza, cum curg, adica, una din alta fara intrerupere si fara treceri suparatoare. Tactul piesei care se aude in difuzoare trebuie sa fie, asadar, cat mai apropiat de cel al piesei pe care urmeaza sa o mixezi. Daca nu e asa, atunci trecerea seamana, din punct de vedere sunet, cu o gramada de oale care se pravalesc pe scari in jos intr-un vacarm ingrozitor. Sau, folosind o comparatie mai apropiata de muzica, e ca si cum ai avea doi tobosari surzi care bat in acelasi timp rimtul a doua piese total diferite. Termenul pentru o trecere nereusita din punct de vedere al tactului pieselor mixate se numeste in argoul DJ-ilor “tropaiala”.

Evident ca nu doar bpm-ul pieselor mixate este important, din punct de vedere tehnic, pentru DJ. Mai exista o droaie de erori care zgarie urechea unui ascultator de muzica de club avizat: disonante, mixat pe contra etc. Insa totul era mai usor pe vremea cand toata muzica avea 128 bpm. Era ca o autostrada pe care toti soferii ruleaza disciplinat cu aceeasi viteza.

De la sfarsitul anului trecut, insa, muzica a inceput sa se schimbe. In afara de house-ul comercial, care cade intr-o dizgratie din ce in ce mai mare, au inceput sa apara tot felul de alte piese, cu bpm-uri diferite. Vorbim de hip-hop, r&b, reggae, pop… O droaie de genuri muzicale care pana de curand nu se auzeau in cluburi decat cu titlul de “exotic”, sunt acum elemente importante in playlistul oricarui DJ care vrea sa aiba succes. Problema care apare, insa, este una tehnica. De-abia acum se poate vedea valoarea fiecaruia din cei care se cred, vor sa fie sau chiar sunt DJ. Oricat de in dizgratie va fi muzica house (sau dance, daca vreti sa fim corecti din punct de vedere terminologic pana in panzele albe), ea va ocupa totusi un loc important in orice club. Problema este cum treci de acolo, catre muzica de-abia intrata in mainstream? Si, mai ales, cat de lungi si cat de dese sunt reprizele non-house in programul unei seri de succes? Si cum, odata schimbat bpm-ul de la 128 la ceva mai lent, treci inapoi in muzica house?

Vor exista intotdeauna DJ care vor stramba din nas si vor spune ca ei nu mixeaza decat house. In afara de cei reprezentativi ai genului  (nu m-as astepta sa-i vad pe Efitimie, Rosario sau Optick mixand “Eu si iarna sunt pe val” vreodata), orice alt DJ pune muzica intr-un club mainstream si are atitudinea asta… nu prea e DJ profesionist. Daca muzica se schimba si tu te incapatanezi sa nu evoluezi odata cu ea, locul tau e pe raftul de bibelouri unde se aduna praful, nu in club. Treaba ta e sa distrezi lumea, nu sa pui ce muzica iti place tie sau ce muzica stii sa mixezi.

Poate nu intelegeti de ce scriu acest articol. Pai va spun eu de ce: pentru ca, din punctul meu de vedere, exista foarte multe cluburi in care acum lumea nu mai merge din cauza rezidentilor care, in loc sa se straduiasca sa aduca intr-un fel hiturile momentului in programul lor, se scarpina in scafarlie pana li se umplu unghiile de matreata, dau din umeri neputinciosi si o ard tot la 128 bpm, ca asa au invatat ei. Cluburile nu au voie sa moara. Ele reprezinta un element important al culturii urbane a prezentului. Unul din putinele locuri in care oamenii mai intalnesc oameni in viata reala si se distreaza impreuna.

Stiu ca acest articol va enerva multa lume. Singura idee pe care va rog sa o retineti inainte de a incepe sa fiti hateri este ca jobul unui DJ este, inainte de orice, sa DISTREZE lumea. Totul tine de tehnica, de cultura muzicala si, mai ales, de inventivitatea fiecaruia dintre voi. Nu va blazati aiurea, priviti evolutia muzicii ca pe o provocare. Multi DJ de sufragerie vor disparea… cei care vor ramane se vor chema profesionisti. Tu ce fel de DJ esti?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.